MerckVezi magazinul Farmacieieftina- 4 stele, bazat pe 1 voturi
Euthyrox 25, Euthyrox 50, Euthyrox 75, Euthyrox 100, Euthyrox 125, Euthyrox 150, Euthyrox 200- Tratamentul guşii tiroidiene, în special la adulţi, atunci când iodul nu este indicat;- Profilaxia recăderilor după intervenţiile chirurgicale pentru guşă eutiroidiană, în funcţie de statusul hormonal postoperator;- Tratamentul de substituţie în hipotiroidism;- Tratamentul de supresie în cancerul tiroidian.
Euthyrox 25, Euthyrox 50, Euthyrox 75, Euthyrox 100- Tratament de substituţie pe parcursul terapiei antitiroidiene a hipertiroidismului.
Euthyrox 100, Euthyrox 150, Euthyrox 200- În scop diagnostic, în cadrul testului de supresie a funcţiei tiroidiene.
Ce trebuie să ştiţi înainte să vi se administreze acest medicamentHipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.
- Insuficienţă corticosuprarenaliană netratată, insuficienţă hipofizară netratată şi tireotoxicozănetratată.
- Tratamentul cu Euthyrox nu trebuie iniţiat în infarct acut de miocard, miocardită acută şipancardită acută.
- Terapia asociată între levotiroxină şi un medicament antitiroidian, pentru tratamentulhipertiroidismului nu este indicată în timpul sarcinii (vezi pct.
Atenţionări şi precauţiiÎnaintea începerii tratamentului cu hormoni tiroidieni sau înainte de efectuarea unui test de supresie tiroidiană, trebuie excluse sau tratate următoarele afecţiuni: boala coronariană, angina pectorală, ateroscleroza, hipertensiunea arterială, insuficienţa hipofizară, insuficienţa corticosuprarenaliană.
De asemenea, înaintea iniţierii terapiei cu hormoni tiroidieni trebuie exclusă sau tratată autonomia tiroidiană.
În cazul unei disfuncții adrenocorticală, aceasta trebuie tratată înainte de începerea tratamentului culevotiroxină printr-un tratament de înlocuire adecvat pentru a preveni insuficiența corticosuprarenală acută (vezi pct.
La iniţierea terapiei cu hormoni tiroidieni, la pacienții cu risc de tulburări psihotice, se recomandă, ca la începutul tratamentului să se administreze o doză scăzută de levotiroxină, care va fi crescută lent.
Se recomandă monitorizarea pacientului.
Dacă apar semne de tulburari psihotice, trebuie luată în considerare ajustarea dozei de levotiroxină.
Hipertiroidismul indus medicamentos, chiar şi în forme uşoare, trebuie prevenit la pacienţii cu boală coronariană, insuficienţă cardiacă sau tahiaritmii.
De aceea, în aceste cazuri este necesară o verificare frecventă a valorilor hormonilor tiroidieni.
În cazul unui hipotiroidism secundar, cauza trebuie identificată înaintea începerii terapiei de substituţie şi, dacă este cazul, trebuie iniţiat şi un tratament de substituţie pentru insuficienţa corticosuprarenaliană compensată.
Dacă se suspectează o autonomie tiroidiană, înaintea tratamentului trebuie efectuat un test TRH (hormon eliberator tiroidian) sau o scintigramă de supresie.
Atunci când se inițiază tratamentul cu levotiroxină la nou-născuții prematuri cu greutate foarte scăzută la naștere, trebuie monitorizați parametrii hemodinamici, întrucât, din cauza funcției imature a glandelor suprarenale, poate surveni colapsul circulator.
La pacientele cu hipotiroidism aflate în postmenopauză care prezintă un risc crescut de osteoporoză trebuie evitate concentraţiile plasmatice suprafiziologice de levotiroxină, ceea ce impune o monitorizare atentă a funcţiei tiroidiene.
Levotiroxina nu trebuie administrată la pacienţii cu hipertiroidie, cu excepţia cazurilor în care este folosită ca adjuvant în tratamentul tireostatic al unei hipertiroidii.
Hormonii tiroidieni nu trebuie administrați pentru scăderea în greutate.
La pacienții cu funcţie tiroidiană normală, tratamentul cu levotiroxină nu determină scădere în greutate.
Dozele substanțiale pot provoca reacții adverse grave sau chiar pot pune în pericol viața.
Levotiroxina în doze mari nu trebuie combinată cu unele substanțe pentru scăderea în greutate, cum sunt simpatomimeticele (vezi pct.
Dacă este necesară trecerea la un alt medicament care conține levotiroxină, trebuie să se efectueze o monitorizare atentă, incluzând o monitorizare clinică și biologică în timpul perioadei de tranziție, din cauza unui risc potențial de dezechilibru tiroidian.
La unii pacienți poate fi necesară ajustarea dozei.
Hipotiroidismul și/sau un control redus al hipotiroidismului pot apărea atunci când se administrează concomitent orlistat și hormoni tiroidieni (vezi secțiunea 4.
Pacienții care iau levotiroxină trebuie sfătuiți să consulte un doctor înaintea începerii sau opririi sau a schimbării tratamentului cu orlistat, deoarece ar putea fi necesar ca orlistat și hormonii tiroidieni să fie administrați în momente diferite și ar putea fi necesară ajustarea dozei de levotiroxină.
Suplimentar, se recomandă monitorizarea pacientului prin verificarea nivelurilor hormonale plasmatice.
Pentru pacienţii cu diabet zaharat sau cei aflaţi sub terapie anticoagulantă, vezi pct.
Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic 'nu conţine sodiu”.
Interacţiuni cu alte medicamenteInhibitori de protează (ex.
ritonavir, indinavir, lopinavir):Cazurile raportate ulterior punerii pe piață au indicat o potențială interacțiune între medicamentele care conțin ritonavir și levotiroxină.
Valorile hormonului de stimulare tiroidiană (TSH) trebuiemonitorizate la pacienții tratați cu levotiroxină cel puțin în prima lună după începerea și/sau încheierea tratamentului cu ritonavir.
Fenitoină: Fenitoina poate influenţa efectul levotiroxinei prin deplasarea levotiroxinei de pe proteinele plasmatice, ceea ce duce la o creştere a nivelului plasmatic al fracţiilor fT4 şi fT3.
Totodată, fenitoina intensifică metabolizarea hepatică a levotiroxinei.
Se recomandă monitorizarea atentă a hormonilor tiroidieni.
Medicamente antidiabetice:Levotiroxina poate reduce efectul antidiabeticelor.
De aceea, la pacienţii cu diabet zaharat, glicemia trebuie controlată frecvent la iniţierea şi în timpul tratamentului cu Euthyrox, ca şi în cazul modificării dozelor acestuia.
Doza de antidiabetice trebuie ajustată corespunzător.
Derivaţi cumarinici:Efectul anticoagulant al acestor substanţe poate fi potenţat de către levotiroxină prin deplasarea anticoagulantelor de pe proteinele plasmatice, ceea ce poate creşte riscul de hemoragie, de exemplu la nivel SNC sau la nivel gastro-intestinal, în special la pacienţii vârstnici.
De aceea, la iniţierea şi în timpul tratamentului concomitent este necesară verificarea periodică a parametrilor coagulării, şi, dacă este cazul, ajustarea dozei de anticoagulant.
Următoarele medicamente pot intensifica efectul levotiroxinei:Salicilaţi, dicumarol, clofibrat, furosemidă:Salicilaţii, clofibratul, furosemida în doze mari (250 mg), dicumarolul şi alte substanţe pot elibera levotiroxina sodică de pe proteinele plasmatice ducând la creşterea fracţiei fT4 şi accentuând efectul Euthyrox.
Următoarele medicamente pot reduce efectul levotiroxinei:Răşini schimbătoare de ioni:Răşinile schimbătoare de ioni (cum sunt colestiramină, colestipol) inhibă absorbţia levotiroxinei sodice.
De aceea, Euthyrox trebuie administrat cu 4 - 5 ore înaintea administrării unor medicamente din această clasă.
Aluminiu, fer și săruri de calciu:În studiile de specialitate, s-a dovedit că medicamentele care conţin aluminiu (antiacide, sucralfat) au un potenţial efect de scădere a acţiunii levotiroxinei.
De aceea, levotiroxina trebuie administrată cu cel puţin 2 ore înaintea administrării medicamentelor pe bază de aluminiu.
Acest lucru se aplică şi pentru medicamentele care conţin fer şi săruri de calciu.
OrlistatHipotiroidismul și/sau un control redus al hipotiroidismului pot apărea atunci când se administrează concomitent orlistat și hormoni tiroidieni Aceasta se poate datora scăderii absorbţiei sărurilor de iod și / sau levotiroxinei.
Sevelamer:Sevelamer poate reduce absorbţia levotiroxinei.
De aceea, se recomandă monitorizarea pacienţilor pentru eventuale modificări ale statusului tiroidian, la începutul sau la sfârşitul terapiei concomitente.
La nevoie, se ajustează doza de levotiroxină.
Inhibitori de tirozin kinază:Inhibitorii de tirozin kinază (de exemplu imatinib, sunitinib) pot reduce eficacitatea levotiroxinei.
De aceea, se recomandă monitorizarea pacienţilor pentru eventuale modificări ale statusului tiroidian, la începutul sau la încheierea terapiei concomitente.
La nevoie, se ajustează doza de levotiroxină.
Propiltiouracil, glucocorticoizi, blocante beta-adrenergice, amiodaronă şi substanţe iodate de contrast: Aceste substanţe inhibă conversia periferică a T4 în T3 (triiodotironină) scăzând efectul Euthyrox.
Amiodaronă: Această substanţă inhibă conversia periferică a T4 în T3.
Datorită conţinutului mare de iod, amiodarona poate induce atât hipertiroidism, cât şi hipotiroidism.
O atenţie specială trebuie acordată în cazul unei guşe nodulare cu o posibilă autonomie necunoscută.
Sertralină, cloroquină/proguanil: Aceste substanţe scad eficacitatea levotiroxinei şi cresc nivelul de TSH.
Medicamente inductori enzimatici:Aceste medicamente (cum sunt barbituricele, carbamazepina) intensifică metabolizarea hepatică a levotiroxinei.
Estrogeni:Femeile care folosesc contracepţie pe bază de estrogen sau femeile la menopauză aflate sub tratament de substituţie hormonală, pot necesita doze mai mari de levotiroxină.
Interacţiuni cu alimenteProduse pe bază de soia:Produsele pe bază de soia pot reduce asorbţia intestinală a levotiroxinei.
De aceea, o ajustare a dozei deEuthyrox poate fi necesară, în special la începutul sau după terminarea unei cure cu suplimente alimentare pe bază de soia.
