Vezi magazinul Vitamix- O stea, bazat pe 1 voturi
Se spune ca in gradinile Regelui din Babylon in anul 720 IC crestea cardamom.
Vechii egipteni mestecau cardamon pentru albirea dintilor si pentru indulcirea respiratiei.
Chiar mai devreme, in secolul IV IC, medicina Ayurvedica Indiana (din traditia Hindu) folosea mirodenia pentru indepartarea grasimii si ca leac pentru problemele urinare si de piele.
Vechii greci si romanii foloseau cardamomul in parfumuri.
Cardamomul negru se inmulteste din semintele unei plante inrudite cu ghimbirul.
Semintele de culoare maro inchis sunt putin lipicioase si au o pastaie formata din trei rinduri duble, cu sase seminte pe fiecare rind.
Pastaile sunt lungi de 15-20 mm si au suprafata aspra si brazdata de incretituri.
Textura este ca cea a unei hartii aspre.
Pastaile se cumpara intregi, sau desfacute, caz in care pot fi libere, sau macinate.
Este mai bine ca pastaile sa fie intregi; macinat, cardamomul negru isi pierde savoarea.
Cardamomul negru este proaspat si aromat.
In aroma sa se distinge o usoara urma de camfor, destul de diferita de cea a mai cunoscutului cardamom verde.
Datorita metodei traditionare de preparare (uscare pe flacara deschisa), condimentul capata un miros puternic si caracteristic de afumatura.
Da un gust delicios, de afumat, marinadelor folosite in metoda de a gati “tandoori”.
Atentie, nu este similar cu cardamomul verde si nu pot fi folosite in retete unul in locul celuilalt.
In mod traditional cardamomul negru este uscat la soare, sub cerul liber, sau pe flacara, in spatii acoperite.
Pastaile nu trebuie desfacute inainte de uscare, caci calitatea condimentului scade; mare parte din gust si aroma se pierd la uscare, daca pastaile sunt deschise.
Daca este stocat in spatii uscate, lipsite de umezeala, aer si lumina, cardamomul negru poate fi pastrat timp de cel putin un an.
Cardamomul negru poate fi folosit in cantitati mai mari, de cateva pastai la fiecare portie (de persoana).
Aroma sa nu domina un preparat, ci doar imbunatateste aroma celorlalte ingrediente.
Pastaile ar trebui sfaramate putin inainte de folosire, dar nu atat de mult ca semintele sa fie eliberate.
Daca sunt eliberate, semintele trebuiesc indepartate inainte de servirea preparatului, caci gustul lor puternic ar putea fi incomodant pentru unii consumatori.
