Gerot LannachVezi magazinul Farmacieieftina- O stea, bazat pe 1 voturi
DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUIConvulex 300 mg capsule moi gastrorezistente2.
COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂFiecare capsulă moale gastrorezistentă conţine acid valproic 300 mg.
Excipienţi: glicerol 85%, sorbitol.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct.
FORMA FARMACEUTICĂCapsulă moale gastrorezistentăCapsulă gelatinoasă de culoare roz, formă ovală, cu strat protector enteric şi inscripţionate cu „300“.
DATE CLINICE4.
1 Indicaţii terapeuticeEpilepsie- tratamentul tuturor formelor de epilepsie (convulsii parţiale simple şi complexe, secundar generalizate, convulsii epileptice generalizate cum sunt crizele tonico-clonice (grand mal), crize akinetice (petit mal), crizele mioclonice şi alte forme mixte de epilepsie);Tulburări bipolareTratamentul episodului maniacal din tulburarea bipolară, atunci când tratamentul cu litiu este contraindicat sau nu este tolerat.
Continuarea tratamentului după episodul maniacal poate fi luată în considerare la pacienţii care au răspuns la tratamentul cu valproat pentru mania acută.
Migrenă- profilaxia cefaleei migrenoase, dacă alte medicamente nu au fost eficace.
2 Doze şi mod de administrareCapsulele se administrează întregi, în timpul, sau după mese, cu o cantitate suficientă de lichid.
Pentru stabilirea dozajului individual, Convulex este disponibil în diferite concentraţii şi doze.
EpilepsieÎn general, doza zilnică trebuie fracţionată în mai multe prize.
În timpul monoterapiei cu acid valproic, doza totală zilnică poate fi administrată, de asemenea, în priză unică seara (până la doza maximă de 15 mg acid valproic/kg şi zi).
Regimul de dozaj variază în funcţie de vârstă şi de greutatea corporală.
Doza optimă este stabilită în principal prin controlul crizelor convulsive; în general, nu este necesară determinarea de rutină a concentraţiei plasmatice a acidului valproic.
Cu toate acestea, determinarea concentraţiei plasmatice a acidului valproic poate fi utilă în cazul în care nu se obţine efectul terapeutic dorit sau când se suspectează apariţia efectelor adverse (vezi pct.
Tratament în monoterapieAdulţi: se recomandă iniţierea tratamentului cu 600 mg acid valproic (5-10 mg acid valproic/kg) pe zi, după care se măreşte gradat doza cu 5-10 mg acid valproic/kg, la intervale de 3-7 zile, până la obţinerea răspunsului terapeutic optim, care, în general se obţine la 1000 - 2000 mg acid valproic (20-30 mg acid valproic/kg) pe zi.
În cazul în care nu se obţine efectul terapeutic dorit cu acest regim de dozaj, poate fi necesară creşterea dozei zilnice până la 2500 mg acid valproic pe zi.
Copii: se recomandă iniţierea tratamentului cu 10-20 mg acid valproic/kg şi zi, după care se măreşte gradat doza cu 5-10 mg acid valproic/kg la intervale de 3-7 zile, până la obţinerea răspunsului terapeutic optim, care, în general se obţine la doze de 20 - 30 mg acid valproic /kg şi zi (vezi de asemenea, pentru orientare, tabelul regimului de dozare).
În cazul în care nu se obţine efectul terapeutic dorit cu acest regim de dozaj, , poate fi necesară creşterea dozei zilnice până la 35 mg acid valproic/kg şi zi.
În cazuri selecţionate, pot fi necesare doze mai mari de 40 mg acid valproic/kg şi zi.
La copiii care necesită doze mai mari de 40 mg acid valproic/kg şi zi, trebuie efectuată monitorizarea de rutină a parametrilor biochimici şi hematologici.
Copii cu greutatea peste 20 kg: doza iniţială recomandată de obicei este 300 mg acid valproic pe zi.
La copii, pentru regimul de creştere gradată a dozei, Convulex este disponibil şi sub formă de sirop.
Pacienţi vârstnici: proprietăţile farmacocinetice ale valproatului poate fi modificate la pacienţii vârstnici.
Doza trebuie stabilită în funcţie de răspunsul clinic (vezi de asemenea pct.
Pacienţi cu insuficienţă renală şi/sau disfuncţie hepatică: poate fi necesară scăderea dozei.
Doza trebuie în funcţie de răspunsul clinic, deoarece monitorizarea concentraţiei plasmatice poate determina erori (vezi de asemenea pct.
Tratament în asociereCând se iniţiază tratamentul cu Convulex capsule, la pacienţi aflaţi în tratament cu alte antiepileptice, doza celorlalte antiepileptice trebuie ajustată treptat.
Iniţierea tratamentului cu Convulex capsule trebuie făcută treptat, astfel încât doza optimă să fie atinsă după aproximativ 2 săptămâni.
Când Convulex capsule este utilizat în asociere cu anticonvulsivante, cu efect inductor enzimatic hepatic, cum sunt: fenitoina, fenobarbitalul sau carbamazepina, poate fi necesară creşterea dozei cu 5-10 mg acid valproic/kg şi zi.
După întreruperea altor antiepileptice cu efect inductor enzimatic hepatic, poate fi posibil controlul adecvat al crizelor cu o doză mică de Convulex capsule.
Dacă barbituricele sunt administrate concomitent cu acidul valproic şi mai ales, dacă se observă sedarea (în special la copii), doza de barbiturice trebuie redusă.
Tulburări bipolare şi migrenăLa copii şi adolescenţi, precum şi la pacienţii cu vârsta peste 65 de ani, pentru indicaţiile tulburare bipolară şi profilaxia migrenei, nu sunt disponibile studii clinice.
Episoade maniacale din tulburarea afectivă bipolară:La adulţi:Doza zilnică trebuie stabilită şi controlată de către medicul curant pentru fiecare pacient în parte.
Doza zilnică iniţială recomandată este de 750 mg.
În plus, în studiile clinice, administrarea unei doze iniţiale de 20 mg valproat de sodiu/kg a demonstrat, de asemenea, un profil de siguranţă acceptabil.
Formele farmaceutice cu eliberare prelungită pot fi administrate o dată sau de două ori pe zi.
Doza trebuie crescută cât mai repede posibil, pentru a se atinge doza minimă eficace care determină efectul clinic dorit.
Pentru a stabili doza minimă eficace pentru fiecare pacient în mod individual, doza zilnică trebuie ajustată în funcţie de răspunsul clinic.
Doza medie zilnică este cuprinsă, în general, între 1000 mg şi 2000 mg valproat de sodiu.
Pacienţii la care se administrează doze zilnice mai mari de 45 mg/kg şi zi trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Continuarea tratamentului episoadelor maniacale din tulburarea afectivă bipolară trebuie adaptată individual, utilizând doza minimă eficace.
Copii şi adolescenţi:Siguranţa şi eficacitatea Convulex pentru tratamentul episoadelor maniacale din tulburarea afectivă bipolară nu au fost evaluate la pacienţii cu vârsta sub 18 ani.
MigrenaAdulţi: se recomandă iniţierea tratamentului cu 300 mg pe zi, fracţionată în mai multe prize, după care se măreşte treptat doza până la obţinerea efectului terapeutic dorit, sau până la apariţia reacţiilor adverse.
Pentru cei mai mulţi pacienţi poate fi eficace doza cuprinsă între 600 - 900 mg acid valproic pe zi.
3 Contraindicaţii- hipersensibilizare la acid valproic, valproat de sodiu sau la oricare dintre excipienţi;- afecţiune hepatică activă;- antecedente personale sau heredocolaterale de disfuncţii hepatice severe, în special de etiologie medicamentoasă;- porfirie.
4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizareIdeaţia suicidară şi comportamentul suicidar au fost raportate la pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice în câteva indicaţii.
O metaanaliză a studiilor randomizate, placebo-controlate cu medicamente antiepileptice a arătat, de asemenea, un risc uşor crescut de ideaţie şi comportament suicidar.
Mecanismul acestui efect nu este cunoscut şi datele disponibile nu exclud posibilitatea existenţei unui risc crescut la valproatul de sodiu.
Ca urmare, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semnele de ideaţie suicidară şi comportament suicidar şi trebuie luat în considerare tratamentul adecvat.
Pacienţii (şicei care îi îngrijesc) trebuie avertizaţi să solicite sfatul medicului dacă apar semne de ideaţie suicidară şi comportament suicidar.
Disfuncţia hepaticăÎnainte de iniţierea tratamentului, şi apoi periodic în primele 6 luni în timpul tratamentului, trebuie determinaţi de rutină parametrii funcţiei hepatice, în special la pacienţii cu risc crescut şi la cei cu istoric de afecţiune hepatică; aceşti pacienţi trebuie atent supravegheaţi clinic (vezi pct.
La pacienţii cu disfuncţie hepatică trebuie evitat tratamentul concomitent cu salicilaţi, deoarece aceştia folosesc aceeaşi cale de metabolizare cu acidul valproic, crescând astfel riscul apariţiei insuficienţei hepatice.
Tulburări hematologiceÎnainte de iniţierea tratamentului şi de asemenea înainte intervenţiilor chirurgicale, trebuie efectuate analizele sanguine (numărătoarea celulelor sanguine, timpul de sângerare şi testele de coagulare) pentru apariţia complicaţiilor hemoragice (vezi pct.
Pacienţii cu antecedente de afectare a măduvei osoase trebuie atent monitorizaţi.
PancreatităFoarte rar, au fost raportate pancreatite severe, cu evoluţie fatală.
La copiii există un risc mai crescut de apariţie a pancreatitei cu consecinţe letale, care scade odată cu vârsta.
Pacienţii cu crize convulsive severe sau cu afectare neurologică severă, trataţi cu mai multe antiepileptice au risc crescut pentru apariţia pancreatitei severe.
Asocierea insuficienţei hepatice cu pancreatita creşte riscul letal.
Dacă apar simptome sugestive de pancreatită (ex.
durere abdominală, greaţă, vărsături), pacienţii trebuie sfătuiţi să se adreseze imediat medicului.
La aceşti pacienţi trebuie efectuată o evaluare medicală atentă (incluzând determinarea amilazei serice); în caz de pancreatită, tratamentul cu acid valproic trebuie întrerupt.
Pacienţii cu antecedente de pancreatită trebuie atent supravegheaţi clinic (vezi pct.
Creşterea în greutateFoarte frecvent, valproatul determină creşterea în greutate, care poate fi marcată şi progresivă.
Pacienţii trebuie atenţionaţi asupra acestui risc la iniţierea tratamentului şi trebuie adoptate strategii adecvate pentru minimalizarea acestuia.
Lupus eritematos sistemicDeşi rar, valproatul poate induce lupus eritematos sistemic sau poate agrava un lupus eritematos existent.
HiperamoniemieDacă se suspectează prezenţa unei tulburări enzimatice a ciclului ureic, trebuie efectuate investigaţii privind metabolismul aminoacizilor şi proteinelor înainte de iniţierea tratamentului datorită riscului de hiperamonionemie al valproatului.
Hormoni tiroidieniÎn funcţie de concentraţia plasmatică, valproatul poate deplasa hormonii tiroidieni de pe locurile lor de legare de proteinele plasmatice, crescându-le metabolizarea şi determinând un fals diagnostic de hipotiroidie.
SarcinaFemeile aflate în perioada fertilă nu trebuie să iniţieze tratamentul cu acid valproic fără recomandarea medicului neurolog.
Acidul valproic este antiepilepticul de elecţie la pacienţii cu anumite tipuri de epilepsie, cum sunt: epilepsia generalizată cu sau fără mioclonii sau fotosensibilitate.
În epilepsia parţială, acidul valproic trebuie administrat numai pacienţilor care au dovedit rezistenţă la alte tratamente.
Femeile care se pregătesc să devină gravide, trebuie sfătuite de către medicul specialist asupra potenţialului risc teratogen la făt.
(vezi pct.
Pacienţii cu diabet zaharatDeoarece valproatul este excretat în principal pe cale renală, parţial sub formă de corpi cetonici, poate determina reacţii fals pozitive pentru corpi cetonici la testele urinare efectuate pacienţilor suspectaţi de diabet zaharat.
EpilepsieÎntreruperea bruscă a valproatului poate determina creşterea frecvenţei crizelor epileptice.
Trebuie să vă adresaţi medicului înaintea unor intervenţii chirurgicale despre tratamentul cu Convulex, deoarece acidul valproic poate prelungi timpul de sângerare.
Deoarece conţine sorbitol, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Carbapenemi: nu se recomandă utilizarea concomitentă de acid valproic/valproat de sodiu şi carbapenemi.
5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiuneEfecte ale valproatului asupra altor medicamente- Neuroleptice, inhibitori de monoaminooxidază (IMAO), antidepresive şi benzodiazepineValproatul poate potenţa efectul sedativ şi hipnotic al altor medicamente psihotrope, cum sunt: neuroleptice, inhibitori de monoaminooxidază, antidepresive şi benzodiazepine; prin urmare, se recomandă monitorizarea clinică atentă şi ajustarea corespunzătoare a dozelor acestor medicamente atunci când este necesar.
Asocierea cu clonazepam poate determina apariţia absenţelor.
- Alcool etilicValproatul poate potenţa efectele alcoolului etilic.
- FenobarbitalValproatul de sodiu creşte concentraţia plasmatică a fenobarbitalului (prin inhibarea metabolizării hepatice a acestuia) şi poate apare sedare, în special la copii.
Din acest motiv se recomandă monitorizare clinică permanentă în primele 15 zile ale tratamentului asociat, cu reducerea imediată a dozei de fenobarbital dacă apare sedarea.
Dacă este necesar, trebuie determinate concentraţiile plasmatice alefenobarbitalului.
- PrimidonaValproatul de sodiu creşte concentraţiile plasmatice ale primidonei, cu exacerbarea reacţiilor sale adverse (cum este sedarea); efecte care dispar în cazul tratamentului de lungă durată.
Se recomandă atentă monitorizare clinică, în special, la începutul tratamentul asociat, cu ajustarea dozei atunci când este necesar.
- FenitoinaValproatul de sodiu scade concentraţia plasmatică totală a fenitoinei.
În plus, valproatul creşte concentraţia de fenitoină liberă, cu apariţia unor simptome de supradozaj (valproatul deplasează fenitoina de pe locurile de legare de proteinele plasmatice şi îi reduce metabolizarea hepatică).
De aceea, se recomandă atentă monitorizare clinică.
Când se determină concentraţia plasmatică a fenitoinei, trebuie evaluată în special concentraţia plasmatică de fenitoină liberă.
- CarbamazepinaA fost raportată toxicitate clinică atunci când valproatul a fost administrat concomitent cu carbamazepina, deoarece valproatul poate potenţa efectele toxice ale carbamazepinei.
Se recomandă atentă monitorizare clinică, în special, la începutul tratamentul asociat, cu ajustarea dozei atunci când este necesar.
- LamotriginaValproatul poate reduce metabolizarea lamotriginei şi îi poate creşte timpul de înjumătăţire plasmatică.
Doza trebuie ajustată (doza de lamotrigină scăzută), când este necesar.
Asocierea lamotriginei cu valproatul poate creşte riscul reacţiilor cutanate (severe), în special, la copii.
- ZidovudinaValproatul poate creşte concentraţia plasmatică a zidovudinei, ducând la creşterea toxicităţii zidovudinei.
-Anticoagulante cumarinice şi acidul acetilsalicilicEfectul anticoagulant al warfarinei, al altor anticoagulante cumarinice şi efectul antiplachetar al acidului acetilsalicilic pot fi crescute datorită deplasării lor de pe locurile de legare de proteinele plasmatice, determinate de acidul valproic.
Timpul de protrombină trebuie monitorizat frecvent în timpul administrării anticoagulantelor orale.
- TemozolomidAdministrarea concomitentă cu temozolomid poate determina a uşoară scădere a clearance-ului temozolomidului, efect care însă nu este clinic semnificativ.
Efectele altor medicamente asupra asupra valproatuluiAntiepilepticele inductoare enzimatic (cum sunt fenitoina, fenobarbital, primidona, carbamazepina) scad concentraţiile plasmatice ale valproatului.
În caz de tratament asociat, dozele trebuie ajustate, în funcţie de concentraţia plasmatică.
Pe de altă parte, asocierea valproatului cu felbamatul poate creşte concentraţia plasmatică a valproatului de sodiu.
Doza de acid valproic trebuie ajustată corespunzător.
Atât meflochina cât şi clorochina pot reduce pragul de apariţie al convulsiilor.
În plus, meflochina poate scade concentraţia plasmatică a valproatului.
Doza de acid valproic trebuie ajustată corespunzător.
În cazul administrării concomitente a acidului valproic cu medicamente care se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (acid acetilsalicilic), concentraţia plasmatică a acidului valproic liber poate fi crescută.
În cazul administrării concomitente cu cimetidina sau eritromicina, concentraţia plasmatică valproatului poate creşte (ca rezultat al metabolizării hepatice reduse).
La administrarea concomitentă de acid valproic cu agenţi carbapenemi s-a raportat o scădere a concentraţiilor plasmatice, care determină în 2 zile o scădere cu 60-100% a nivelului plasmatic al acidului valproic.
Datorită instalării rapide şi a scăderii accentuate care nu poate fi controlată, trebuie evitată administrarea concomitentă de carbapenemi la pacienţii stabilizaţi pe acid valproic (vezi pct.
Colestiramina poate scade absorbţia acidului valproic.
Alte interacţiuniSe recomandă prudenţă la administrarea acidului valproic cu antiepilepticele noi a căror farmacodinamie nu este bine stabilită.
Valproatul nu are un efect inductor enzimatic semnificativ, încât eficacitatea contraceptivelor orale, nu pare să fie influenţată.
6 Sarcina şi alăptareaSarcinaAcest medicament nu trebuie utilizat în timpul sarcinii şi la femeile aflate în perioada fertilă, cu excepţia cazului în care este absolut necesar (de exemplu, în situaţii în care alte tratamente nu sunt eficace sau nu sunt tolerate).
Femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze o metodă contraceptivă eficace pe durata tratamentului.
Studiile efectuate la mame cu epilepsie, cărora li s-a administrat valproat de sodiu în timpul sarcinii, au arătat următoarele riscuri asociate cu administrarea valproatului:- Riscul asociat tratamentului antiepileptic în timpul sarciniiLa copiii ale căror mame li s-a administrat tratament antiepileptic, riscul malformaţiilor a fost de 2 - 3 ori mai mare (aproximativ 3%) decât riscul raportat pentru populaţia generală.
Deşi în cazul tratamentului asociat a fost raportată o creştere a numărului de copii cu malformaţii, nu a fost stabilită relaţia de cauzalitate tratamente - boli, în apariţia malformaţiilor.
Cel mai frecvent întâlnite malformaţii sunt cheiloskizis şi malformaţiile cardiovasculare.
Studiile epidemiologice au sugerat o asociere între administrarea valproatului de sodiu in utero şi riscul întârzierii creşterii.
Mai mulţi factori, cum este epilepsia la mamă, pot să determine acest risc, dar este dificil de cuantificat rolul acestora sau al tratamentului antiepileptic administrat mamei.
Indiferent de riscul potenţial menţionat, întreruperea bruscă a tratamentului antiepileptic trebuie evitată, deoarece poate să determine apariţia crizelor convulsive, cu risc matern şi fetal.
Riscul asociat tratamentului cu valproat de sodiuStudiile efectuate la animale au evidenţiat că valproatul are efect teratogen la şoarece, şobolan şi iepure.
Datele din studii au demonstrat că, defectele de tub neural sunt asociate cu concentraţii plasmatice mari şi cu mărimea dozei individuale.
La om, a fost observată o frecvenţă crescută a malformaţiilor congenitale (incluzând cazuri de dismorfism facial, hipospadias sau multiple malformaţii, în special ale membrelor) la descendenţii din mame cu epilepsie tratate cu valproat.
Admnistrarea valproatului se asociază cu defecte ale tubului neural, cum sunt mielomeningocelul şi spina bifida.
Frecvenţa acestor malformaţii este estimată la aproximativ 1-2%.
- Concluziile studiilor de mai susDacă se planifică o sarcină, trebuie considerată ca o oportunitate pentru reevaluarea tratamentului antiepileptic.
Femeile aflate în perioada fertilă trebuie informate asupra riscurilor şi beneficiilor continuării tratamentului antiepileptic în timpul sarcinii.
Riscul pentru nou-născutLa nou-născuţii ai căror mame au utilizat valproat de sodiu în timpul sarcinii au fost raportate cazuri foarte rare de sindrom hemoragic.
Acest sindrom hemoragic este asociat cu hipofibrinogenemie.
Afibrinogenemia a fost şi ea raportată, putând fi letală.
Aceste efecte sunt posibil asociate cu o scădere a factorilor de coagulare.
Cu toate acestea, acest sindrom trebuie diferenţiat de cel determinat de fenobarbital şi alţi inductori enzimatici, care scad cantităţile de factori ai coagulării dependenţi de vitamina K.
La nou-născuţi trebuie investigate: numărul trombocitelor, fibrinogenemia, hemostaza şi factorii de coagulare.
AlăptareaValproatul de sodiu se excretă în laptele matern în cantităţi scăzute (1-10% din doza plasmatică maternă); până în prezent monitorizarea alăptării pe perioda neonatală nu a evidenţiat apariţia efectelor adverse.
Alăptarea la pacientele cărora li se administrează valproat nu pare a fi contraindicată.
7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilajeÎn multe cazuri, prin controlul crizelor obţinut prin tratamentul cu acid valproic, pacienţii pot fi capabili să ia parte activ la traficul rutier.
Cu toate acestea, pacienţii care conduc vehicule sau folosesc utilaje, trebuie atenţionaţi asupra riscului apariţiei ameţelilor tranzitorii, în special în cazul tratamentului asociat cu mai multe medicamente antiepileptice sau al tratamentului concomitent cu benzodiazepine.
8 Reacţii adverseReacţiile adverse sunt definite astfel: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100,.
