AntibioticeVezi magazinul Farmacieieftina- O stea, bazat pe 1 voturi
DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUICefalexină ATB 250 mg, capsule 2.
COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂCefalexină ATB 250 mgFiecare capsulă conţine cefalexină 250 mg sub formă de cefalexină monohidrat 271 mg.
Excipienţi: galben amurg (E 110), roşu coşenilă A (E 124), p-hidroxibenzoat de metil si p-hidroxibenzoat de n-propil.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct.
FORMA FARMACEUTICĂCapsulăCefalexină ATB 250 mgCapsule gelatinoase de mărime 1, de culoare alb opac (corp) şi verde opac (capac), conţinând o pulbere granulată de culoare albă sau aproape albă.
DATE CLINICE4.
1 Indicaţii terapeuticeCefalexina este o cefalosporină de sinteză indicată în tratamentul infecţiilor determinate de germeni sensibili: Infecţii ORL (angine, sinuzite, otite).
Bronşite acute sau cronice acutizate.
Pneumonie bacteriană.
Infecţii ale tractului urinar necomplicate, cu excepţia prostatitei şi pielonefritei.
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.
2 Doze şi mod de administrareAdulţi, adolescenţi şi vârstnici cu funcţie renală normală: doza recomandată este cuprinsă între 1-4 g cefalexină, administrată în 3-4 prize.
În infecţiile urinare uşoare, necomplicate, în faringite streptococice şi în infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, doza recomandată este de 250 mg cefalexină la fiecare 6 ore sau 500 mg cefalexină la fiecare 12 ore.
Doza poate fi crescută în funcţie de natura şi gravitatea infecţiei fără a depăşi 4 g cefalexină pe zi.
În cazul infecţiilor mai severe, determinate de microorganisme mai puţin sensibile, pot fi necesare doze mai mari de cefalexină.
Dacă doza maximă zilnică depăşeşte 4 g, trebuie avută în vedere administrarea în doze adecvate de cefalosporine i.
Copii cu vârsta cuprinsă între 6-12 ani: 25-50 mg cefalexină/kg şi zi la interval de 8 ore, fără a depăşi doza de la adult.
Copii cu vârsta sub 6 ani: Cefalexină ATB nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 6 ani datorită formei farmaceutice.
În insuficienţă renală: doza se reduce în funcţie de clearance-ul creatininei:Cl Cr(ml/min) Doza (mg) Interval (h) 30-60 500 1210-30 500 245-10 250 12≤5 250 24Durata tratamentului poate fi între 7 şi 10 zile în funcţie de indicaţiile terapeutice, dar poate ajunge până la 14 zile în pneumopatii.
Mod de administrareSe recomandă administrarea capsulelor cu o oră înaintea meselor, deoarece prezenţa alimentelor în stomac poate întârzia absorbţia medicamentului.
3 ContraindicaţiiHipersensibilitate la cefalosporine, alte beta-lactamine sau la oricare dintre excipienţi.
Copii cu vârsta sub 6 ani (se recomandă administrarea formelor farmaceutice adecvate vârstei).
4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizareRisc de reacţii de hipersensibilizareApariţia oricărei reacţii alergice impune oprirea tratamentului.
Se recomandă prudenţă extremă la pacienţii alergici la peniciline (5 - 10% prezintă reactivitate imunologică încrucişată pentru cefalosporine).
La aceşti pacienţi tratamentul se iniţiază sub supravegherea medicului, deoarece eventuala reacţie alergică poate fi de mare gravitate.
Reacţiile de hipersensibilizare (anafilaxie) la peniciline sau cefalosporine pot fi grave şi uneori letale.
Aceste reacţii sunt mai frecvent întâlnite la pacienţii cu antecedente de hipersensibilitate sau cu astm bronşic.
Dacă apar astfel de reacţii, tratamentul trebuie întrerupt imediat şi înlocuit cu unul adecvat.
Poate fi necesară efectuarea unui tratament adecvat pentru combaterea simptomelor reacţiei anafilactice: administrarea de adrenalină, glucocorticoizi intravenos şi tratamentul insuficienţei respiratorii.
Este necesară prudenţă deosebită pentru a determina orice alt tip de reacţii de hipersensibilitate preexistente la penicilină sau la alte beta-lactamine, deoarece pacienţii hipersensibili la acestea pot avea hipersensibilitate şi la cefalexină (hipersensibilitate încrucişată).
Cefalosporinele în doze mari trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii cărora li se administrează concomitent medicamente nefrotoxice, cum sunt aminoglicozide sau diuretice puternice (cum este furosemida), deoarece această asociere poate afecta funcţia renală.
Colita pseudomembranoasă a fost raportată după utilizarea aproape a tuturor antibioticelor cu spectru larg, incluzând cefalexina.
Acest diagnostic trebuie avut în vedere la pacienţii cu diaree apărută în cursul sau după tratamentul cu cefalexină (vezi pct.
În formele uşoare de colită pseudomembranoasă se recomandă întreruperea tratamentului cu cefalexină; în formele moderatsevere ( manifestate cu diaree severă şi /sau melenă), poate fi necesară instituirea tratamentului specific.
Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.
Administrarea cefalexinei pe termen lung poate determina multiplicareamicroorganismelor patogene rezistente la substanţa activă utilizată.
Dacă, în timpul tratamentului cu cefalexină apare suprainfecţie trebuie luate măsuri corespunzătoare de tratament.
Cefalexina nu trebuie administrată în infecţii în care microorganismul patogen este sau se presupune că este Haemophilus influenzae.
Cefalexina trebuie administrată cu precauţie cu atenţie la vârstnici sau la cei cu funcţia renală sever afectată; în acest caz, este necesară monitorizare clinică şi efectuarea de teste de laborator putând fi necesară reducerea dozei.
Dacă pacienţii trebuie să efectueze şedinţă de dializă pentru insuficienţă renală, doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 500 mg.
Medicamentele din clasa cefalosporinelor au tendinţa să fie absorbite la suprafaţa membranei eritrocitelor şi să reacţioneze cu anticorpii îndreptaţi împotriva medicamentului, determinând pozitivarea testului Coombs şi, ocazional, apariţia unei anemii hemolitice uşoare.
Având în vedere aceasta, poate exista reactivitate încrucişată cu penicilinele.
Metodele neenzimatice pentru determinarea glucozuriei care utilizează metodele bazate pe reducerea cuprului (Benedict, Fehling) pot determina rezultate fals-pozitive.
De aceea, se recomandă ca testele pentru stabilirea glucozuriei să fie efectuate pe baza reacţiilor de oxidare enzimatică.
Cefalexină ATB conţine galben amurg (E 110) şi roşu coşenilă A (E 124) care pot provoca reacţii alergice.
Cefalexină ATB conţine p-hidroxibenzoat de metil şi p-hidroxibenzoat de propil care pot provoca reacţii alergice (chiar întârziate).
5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiuneProbenecidul interferă în procesul de secreţie tubulară a cefalexinei, favorizând reţinerea sa în organism.
Se recomandă evitarea asocierii cefalexinei cu antibiotice aminoglicozide sau diuretice cu acţiune intensă (creşte riscul nefrotoxicităţii).
Ocazional, survine o creştere tranzitorie a valorilor serice ale transaminazelor şi al fosfatazei alcaline.
6 Sarcina şi alăptareaSarcinaNu există date adecvate privind utilizarea cefalexină la gravide.
Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct.
Se recomandă evitarea administrării cefalexinei în primul trimestru de sarcină.
AlăptareCefalexina se excretă în lapte.
Se recomandă precauţie la administrarea medicamentului în perioada alăptării.
7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilajeCefalexină ATB nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
8 Reacţii adverseReacţiile adverse au fost raportate în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.
Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: Foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi.
